Pentru început, cred că ar fi frumos să mă prezint înainte de a continua cu câteva cuvinte despre stil. Ei bine, numele meu este Adrian Eugen Preda, sunt student. Una din pasiunile mele, în afară de istorie, o reprezintă stilul, cu tot ceea ce presupune acesta. Ce presupune stilul pentru mine? Eu cred că stilul este acel ceva care provine din interior, pe care fiecare îl are. Însă totul diferă în modalitatea și capacitatea de exprimare a acestuia.
Câteva cuvinte despre stil și cum a schimbat această viața
În afară de a te îmbrăca bine, stilul mai presupune și un anumit fundal interior, acea temelie și acel bagaj de cunoștințe și comportamente ce stau în spatele unui om bine îmbrăcat. Și atitudinea. Să nu uităm atitudinea! Care este de o importanță capitală.
Sunt de acord că haina face pe om. Însă, contează și ceea ce se află în spatele acesteia. Cred că trebuie creat un echilibru între imaginea pe care o afișăm în exterior și cea din interior. Și cum unele fapte pot fi ilustrate cel mai bine prin propriul exemplu. Sunt dornic să vă expun în continuare experiența mea în ceea ce privește stilul, mărturisind cum eram înainte de a adopta principiile de stil și cum sunt acum.
Venind dintr-o familie care nu este înstărită, ba chiar și destămată, nu am avut parte de o educație vestimentară adecvată. Când eram mic îmi cumpăra mama hainele. Apoi, când am mai crescut, îmi plăcea să am în garderobă ceea ce era la modă, ce vedeam la alții. Să ziceam că lucrurile acestea nu contează atât de mult în cazul meu până în ultimul an de generală și primii doi ani de liceu. Până în clasa a XI-a mă îmbrăcam în continuare cu ceea ce vedeam la alții și cu ceea ce găseam pe piață. În special cu haine aduse din Turcia sau China.
Nu îmi puteam da seama dacă aceste lucruri mă avantajează sau nu, însă eu le purtam. Ba mai mult, despre asortare sau tipul de material nici nu eram conștient. Purtam un fel de uniformă standard pentru adolescenți: adidași (aveam o singură pereche pe care o schimbam o dată pe an), geacă, tricou/bluză sau adidași. Chiar făceam și glume. Spunând că voi purta costum la banchet, la nunta mea, la botezul copiilor mei și atunci când mă voi duce în mormânt.
Pentru că îmi plăcea muzica hip-hop și pentru că am „observat” că mă avantajau mai mult hainele largi și implicit pantalonii cu turul lăsat, am decis să adopt stilul aferent acestui curent. Îmi stătea într-un fel mai bine așa decât cu hainele luate de la turci. Și chiar pot spune că adoptasem și câteva principii de stil.
Nu mai urmăream trendurile, aveam un stil propriu și începusem să fiu mai atent la materiale și la calitatea pieselor vestimentare pe care le cumpăram. Dar aceste lucruri erau puține. Ba mai mult, începusem să cred că un bărbat adevărat este acela care nu pune mare accent pe aspectul fizic, nu trebuie să se aranjeze și că haina nu contează. Începusem să mă rad și în cap.
La restaurant mă duceam îmbrăcat larg – chiar și în primul an de facultate. Prin restaurantele din jurul Pieței Romane sau din Centrul Vechi, îmi cumpăram numai bere, pe care o beam doar din sticlă, indiferent de cât de elegant era localul. Iar pe bărbații cu stil și bine îmbrăcați îi consideram a fi efeminați.
Nu mai spun că la primul interviu pentru un ONG din București m-am dus îmbrăcat în hanorac, bluză sport și adidași; numai pantalonii nu erau largi. Îmi dezvoltasem un stil, care însă era în contradicție cu felul meu de a fi. Cu faptul că eu eram un adolescent cuminte, la locul lui și care învăța. Și cu toate că multă lume încerca să-mi explice faptul că ar trebui să-mi schimb stilul și să mă îmbrac mai strâmt eram refractar la astfel de idei și consideram că nu sunt înțeles.
Prin vara anului 2013, am avut o revelație, aș putea spune. Întâi mi-am cumpărat o ținută văzută într-o vitrină și văzând că-mi vine bine, am decis să o cumpăr. Erau niște pantaloni negri și un sacou roșu, cu puțin negru pe margini, la revere. Bineînțeles, acum nu aș mai alege același sacou, dar a fost un început.
Apoi am început să caut și să citesc mai multe „cuvinte”despre stil și despre vestimentație, descoperind și blogul lui Laci, care a fost una din primele surse de inspirație și de educație vestimentară pentru mine. Treptat, am citit din ce în ce mai mult. Am învățat tot mai multe reguli vestimentare, iar schimbările nu au întârziat să apară, lumea începând să mă aprecieze mai mult pentru felul în care mă îmbrac.
Concomitent cu schimbările care țin de aspect am început să lucrez și la comportament. Un aspect impecabil poate fi ruinat de un comportament execrabil sau neșlefuit. O parte din inspirație o găsesc și din cealaltă pasiune a mea, istoria, care mă face să fiu aplecat către ceea ce este clasic și vechi, căutând să reproduc diverse care provin din Belle Epoque sau Perioada Interbelică.
Îmi aduc aminte,când am intrat într-un local de prin zona Pieței Romane, paznicul de la ușă mi-a deschis frumos ușa să intru. Eram îmbrăcat cu un palton, aveam pantofi și o geantă care nu era prea elegantă, însă schimbarea a contat. A doua întâmplare, mai amuzantă, s-a desfășurat tot pe la Romană. Eram îmbrăcat cu sacou, cămașă, pantaloni chino și cravată, având tot aceeași geantă pe care am menționat-o mai sus.
Stând și așteptând la gura metroului o prietenă, un reprezentant de la UNICEF m-a abordat întrebându-mă unde lucrez și dacă știu ceva despre acea organizație. I-am spus că eu de fapt sunt student, că am studiat despre UNICEF și că nu lucrez niciunde. Însă acea persoană a insistat sugerând să ducem discuția la un nivel mai înalt, crezând că pot să donez niște bani. Iată că, încă o dată, aspectul m-a făcut să par important în fața unui om.
În încheiere, pot spune că după un an și jumătate am evoluat foarte mult și sunt dornic să continui pe drumul început. Știu că mai am multe lucruri de învățat și de dezvoltat în ceea ce privește propriul meu stil. Un singur regret aș avea și anume acela de a nu fi descoperit mai devreme principiile ce țin de stil.
Sper că ai rămas cu ceva din aceste cuvinte despre stil. În afară de faptul că sunt dornic să mă dezvolt din punct de vedere cultural și atitudinal, printre obiectivele pe termen mediu și lung se află și dorința de a mă reapuca de fitness, de a învăța să joc golf sau de a lua cursuri de echitație. Vreau să fiu un adevărat gentleman!
Cum ți s-au părut aceste cuvinte despre stil?
Sunt uimita ca exista pe site-uri cu continut decent si cu 120.000 like-uri asemenea articole a caror continut pericliteaza clar credibilitatea site-ului. Evit sa intru in polemici personale pentru ca nu asta urmaresc, dar cred ca domnul respectiv ar trebui promovat cu precadere in orice alte domenii in care sunt convinsa ca exceleaza, dar in niciun caz in cel al stilului vestimentar care e la un nivel foarte slab. Nu are nicio legatura cu „stilul masculin” acest articol, imi pare rau.
Dimpotrivă, acest articol este excelent pentru site, deoarece crează un feedback pozitiv în legătură cu sfaturile pe care le găsim aici. Adrian își detaliază experiența sa de înainte și de după ce a descoperit Stil masculin, și, din punctul meu de vedere, a scris foarte bine. Articolul trebuie promovat, deoarece arată că munca lui Laci nu a fost în zadar, iar dacă nu e vreo pagină dedicată unui obiect vestimentar, asta nu înseamnă că site-ul decade, sau că nu merită publicată. Stilul nu înseamnă doar haine, ci ce reprezintă ele pe tine, te reprezintă PE tine
Eu cred ca este un articol foarte bun deoarece a avut curajul sa isi exprime progresul aici! In primul rand, exista foarte multe persoane care isi schimba stilul. Eu cred ca a facut o „schimbare” inteligenta pentru ca a ales acest stil. In al doilea rand, acest articol este un exemplu pentru cei care doresc sa isi schimbe stilul si nu stiu cum sa o faca sau cu ce sa inceapa.
Il cunosc pe Adrian, iar aceste poze sunt vechi.
Dupa parerea mea, este o persoana care a evoluat foarte mult si, cred ca va evolua in continuare. Acest lucru trebuie sa apreciem la el!
Ioana draga, in loc sa apreciez sinceritatea unui om care isi prezinta povestea, preferi sa iti construiesti indentitatea in opozie cu el, afisand fumuri de curca oparita, obisnuita cu standarde mai inalte.
E trist ca intelegerea ta se reduce la atat de putin.
Bun articol, citind pot sa spun ca ma regasesc si eu in cele scrise :)
Omu` n-a zis ca e vreun maestru in ale stilului, a aratat ca se poate, a relatat fix ce-si propune siteul, de-asta articolu` e atat de reprezentativ. Bravo Eugene dar ai mare grija sa nu devii filfizon. Felul in care pari ca aspiri e spre filfizoneala mai ales la partea cu golful. Un gentleman isi respecta placerile, nu face activitati doar pentru ca si alti gentlemani le au iar de-aici poti face analogii. Forta fie cu tine, micule padawan!