Fumatul dăunează grav sănătății!
Mulți gentlemani fumează trabucuri, dar nu toți fumătorii de trabucuri sunt gentlemani, ar spune un bun prieten de-al meu. În viziunea lui, dar și a mea, trabucul este o etichetă a stilului.
Istoria trabucului începe în secolul al XV-lea când echipajul lui Columb descoperă tutunul pe insula Hispaniola (astăzi Republica Dominicană). Noua plantă se răspândește de-a lugul timpul în toată Europa Occidentală.
În secolul al XIX-lea, fumatul trabucurilor era un lucru comun, însa nu la fel de popular ca în secolul al XX-lea când încep să se răspândească și tigările. Rudy Kipling este unul dintre personajele importante ce au contribuit la răspândirea trabucurilor și a tigărilor, fiind cel care a scris poemul “The Betrothed”.
Dupa cinci secole de existență în viața cotidiană a europeanului, și nu numai, tutunul a primit un anumit statut, devenind un “must” al oricărui domn care se respectă.
Zino Davidoff a publicat în 1967 “Ghidul lui Zino Davidoff despre eticheta trabucului”. Eseul face apel la toți iubitorii de trabucuri, oferindu-le câteva sfaturi: să fumeze întotdeauna trabucul doar pe jumatate, să îl lași să se stingă singur, niciodată să nu ceri altei persoane să îți aprindă trabucul!
Un gentleman întotdeauna cere permisiunea
Întotdeauna trebuie să ceri voie celor din jur înainte să îți aprinzi trabucul. Este important să îți aduci aminte că nu toți cei din jur văd un mod de relaxare în fumat. Unii au probleme respiratorii, alții pur și simplu nu suportă mirosul fumului.
Indiferent de situație, ai obligația – ca un adevarat gentleman – să te asiguri de confortul celor din jur. Dacă primesti un răspuns negativ în urma întrebării adresate, nu cere explicații pentru răspunsul celuilalt (asta ar duce la anularea propriei întrebări și nu e tocmai de bun-gust).
Un gentleman întotdeauna are cu el mai multe trabucuri
Întotdeauna trebuie să ai suficiente trabucuri pentru a putea oferi și celorlalți. Nu te poți bucura singur, în public, de plăcerea oferită de un trabuc, fără să te asiguri înainte că cel de lângă tine dorește să ia parte la acest mic moment de relaxare. Nu ești nevoit să oferi un Royal Salomones la petreceri, dar trebuie să te asiguri că ai venit pregătit să îți arăți generozitatea, în momentul în care ocazia ți-o cere.
Împărțirea trabucurilor trebuie să fie tacită. Niciodată nu trebuie să te rogi cuiva pentru un trabuc. Dacă vrei neapărat un trabuc, ar fi trebuit să îți aduci unul. De asemenea, când oferi cuiva un trabuc, trebuie să îl oferi în liniște – pur și simplu îi înmânezi cutia cu trabucuri și lași persoana să decidă ce vrea să fumeze.
Un gentleman niciodată nu aprinde trabucul altui gentleman
Cei care nu au fumat niciodată un trabuc tind să creadă că este politicos să aprinzi trabuculul partenerului de fumat. Aceasta este o greșeală ușor de uitat, dar tot o greșeală rămâne.
Un gentleman știe mereu cum să își țină trabucul
Niciodată să nu ții trabucul între degetul arătător și cel mijlociu. Un trabuc nu este o țigară și trebuie ținut ca atare. Un trabuc trebuie ținut între degetul mare și cel arătător. Absolut niciodată nu trebuie să folosești trabucul pentru a arăta spre o persoană sau spre un obiect aflat la distanță. Este periculos și nu acesta este scopul unui trabuc.
Un gentleman niciodată nu îsi mestecă trabucul
Nimănui nu îi place un trabuc/țigară cu salivă. Umezind trabucul riști ca acesta să se desfacă în timp ce îl fumezi. Bucăți de tutun îți vor rămâne în gură sau vor cădea pe cămașă. În cele din urma va face tutunul greu de savurat, dispărând astfel aroma. De asemenea, niciodată să nu vorbești cu trabucul în gură.
Din fericire piața din România oferă o gamă largă de trabucuri. Personal le recomand pe cele de la Davidoff, Royal Salomones, dar și pe cele de la Macanudo, prețurile lor fiind între $50 si $70. Desigur, dacă vrei poți încerca și variante mai ieftine sau mai scumpe, în momentul actual găsindu-se trabucuri de la 20-30 de lei până la câteva sute de euro/dolari.
