Vreau să precizez încă de la început că tata nu este pasionat de stil în mod special. Este doar un bărbat normal care a avut de condus o mică organizaţie pentru mai mulţi ani. Dacă aş fi fost întrebat acum 2-3 ani cât de mult m-a ajutat tata să-mi dezvolt stilul vestimentar, cel mai probabil aş fi zis că nu foarte mult.
În ultimii ani însă, eu am descoperit şi mi-am dezvoltat propriul meu stil, care mă reprezintă şi mă face să mă simt bine, oriunde aş merge. Am citit câteva cărţi importante (printre care şi acest manual de stil), mai multe bloguri, şi am purtat discuţii cu oameni bine îmbrăcaţi şi educaţi. Am observat, am experimentat şi am tras concluzii.
Ce am învăţat de la tatăl meu în materie de stil
Dar ce m-a surprins cel mai tare, a fost când am realizat cât de multe m-a învăţat tata, deşi indirect: la el am văzut prima dată multe dintre conceptele de îmbrăcăminte şi stil. Lucruri elementare, de bază, a căror înţelegere mi-a permis să merg mai departe şi să îmi dezvolt propriul meu stil.
Îmi amintesc cum îl priveam pe tata, atunci când eram mic, lustruindu-şi pantofii, bărbierindu-se, călcându-şi cămăşile duminica dimineaţa, sau aşezându-şi haina şi pălăria în cuierul de lemn de lângă intrare. La el am văzut prima dată un încălţător, o cremă şi o perie de lustruit pantofii, şi cum acestea transformă pantofii ca prin minune… tot la el am văzut prima dată un costum, şi eram fascinat de colecţia lui de cravate.
L-am văzut purtând diverse pălării şi mai multe modele de genţi pentru bărbaţi. De fapt, primul bărbat bine îmbrăcat pe care l-am văzut vreodată a fost tata. Al doilea a fost domnul învăţător, care a avut un impact la fel de puternic asupra stilului meu, dar într-un mod diferit. Acesta va fi subiectul unui articol viitor.
Acum eu sunt un tânăr bărbat, iar tata a ieşit la pensie. Dar putem mereu vorbi despre îmbrăcăminte. Aş putea spune că stilul vestimentar, ca şi domeniu, este o platformă de învăţare între generaţii, unde el îmi dezvăluie ceea ce ştie din trecut şi din experienţă, iar eu, ce descopăr din propria mea educaţie (care e una intensivă, eu fiind pasionat de stil).
Acum ne lustruim pantofii împreună şi vorbim despre ce costum urmează să îşi facă el prin comandă la croitor. Îi spun despre importanţa materialelor, despre lăţimea reverelor şi cum poate fi avantajat dacă optează pentru un costum în dungi.
Aceste momente sunt foarte speciale pentru mine, dar sunt şi destul de rare: acum eu sunt un om foarte ocupat, dar şi el este încă, foarte activ. Totuşi, atunci când reuşim să ne facem timp, subiectele legate de stil sunt printre cele mai plăcute. Tu ce ai învăţat de la tatăl tău în materie de stil?
Tata m-a invatat si pe mine ca si pe tine , in mod indirect , lucruri de nepretuit , luate de picior de mine , la vremea de atunci. M-a criticat cand m-a vazut purtand camasi inafara pantalonilor si mi-a explicat de nenumarate ori ca o camasa calcata , bagata in pantaloni nu va fi niciodata considerata de moda veche . De asemenea , el a fost primul care m-a invatat ce inseamna „”a asorta”” , dandu-mi importante notiuni despre nuantele pielii ( curea , ceas , pantofi ) . Tot tatal meu m-a invatat sa pun pe primul loc materialul hainei pe care vreau sa o cumpar , de la el am invatat un gest unic , care a devenit un fel de tic , insa voluntar, atunci cand imi place aspectul unei haine , pun mana usor pe coltul ei , frecand materialul intre degetul mare si aratator pentru a simti despre ce material este vorba . Tata este primul barbat in adevaratul sens al cuvantului pe care l-am cunoscut , si va ramane intotdeauna cu mult peste toti pe care ii voi intalni !
Salut, Mihai!
Mă bucur să îți citesc comentariul și să aflu câte lucruri importante ai învățat de la tatăl tău în materie de stil. Mersi pentru contribuție!
Iosif.