După cum ți-am promis, în acest articol îți voi spune câte ceva despre mine, omul Laszlo Nagy și primele tangențe cu stilul vestimentar. Voi vorbi despre cum eram mai demult și cum am ajuns dintr-un puști slăbuț care juca fotbal, fondatorul celei mai mari comunități de stil masculin din țară.
Despre omul Laszlo Nagy și primele tangențe cu stilul vestimentar
Pentru cei care nu mă cunosc, în acest an fac 33 de ani și sunt originar dintr-o comună situată la 20 de km de Tg- Mureș. Am avut o copilărie liniștită, fără prea multe incidente. Aveam un program normal ca și orice copil de la țară: școală, învățat și îngrjit animale, dar și munca câmpului la sfârșit de săptămână și în vacanțe.
Când jucam fotbal eram acea persoană pentru care singurul loc disponibil era în poartă sau în apărare, în funcție de caz. Eram singurul copil căruia nu îi era frică de mingi. Ca să îți faci o idee: eram mic și slab, avem în jur de 12 -13 ani și jucam împotriva celor de 18+.
O altă chestie care m-a prins atunci erau calculatoarele și am învățat destul de multe într-un timp foarte scurt comparativ cu ceilalți colegi de la școală. Tot această pasiune m-a direcționat cumva să ascult muzică electronică. Ascultam în acea perioadă artiști care sunt foarte populari acum.
Liceul a fost o perioadă de adaptare pentru mine la viața de oraș. Aici am învățat de fapt ce înseamnă programare și a face informatică. Singura chestiune care m-a scos cu adevărat în evidență era faptul că eram bun la alergarea distanței de 1 km. Am avut al doilea cel mai bun timp din liceu. Pentru că îmi plăcea să alerg în acea perioadă m-a ajutat să câștig o competiție de alergare pe o distanță de 3 km pe teren accidentat, dar m-am antrenat timp de 6 luni pentru ea. Îmi plăcea să îmi testez de fiecare dată limitele fie că ploua, ningea sau erau călduri mari.
Tot în liceu mi-am dat seama ce însemna să te îmbraci la modă. Cum erau puține magazine de haine în acea perioadă riscai să ai zile la rând să fii îmbrăcat la fel cu mai multe persoane din liceu. În acele vremuri se mergea foarte mult pe numele și pe logo-ul brand-ului. Ieșeau în evidență cei care cheltuiau bani mulți pe haine, dar acum îmi dau seama că erau multe combinații proaste. Se purtau în general haine de la brand-urile care fac articole sportive. Țin minte două trend-uri stupide: pantofii cu talpă groasă și tricourile inscripționate cu nume de fotbaliști.
În liceu am avut un coleg care orice purta îi venea bine. Dintr-o discuție indirectă am aflat că își modifica jeanșii la croitor. Mi s-a părut incredibil.
Am plecat cu această informație la facultate. Am terminat Universitatea Tehnică, secțiunea Instalații. Îmi aduc aminte o conversație de acum 2 ani: aveam o discuție în contradictoriu despre stil cu un manechin și la un moment dat mă întreabă ce diplomă am. I-am răspuns că sunt inginer și așa s-a încheiat discuția.
În căminul studențesc am cunoscut pe cineva care vindea diverse haine aduse din fabrică. Mi-am luat majoritatea lucrurilor de la el pentru că avea haine care te ajutau să te diferențiezi de mulțime deși nu aveam atitudinea necesară. Am experimentat destule stiluri de haine, frizuri etc. În acea vreme nu erau site-uri care să te învețe cum să te îmbraci și nici nu era interes pentru acest subiect.
O frizură care mi-a plăcut foarte mult a fost cea pe care a avut-o David Beckham, cea în formă de creastă. Țin minte că am ajuns într-un club din Tg-Mureș și erau doi indivizi care erau foarte amuzați de frizura mea. Am ajuns în același loc după 3-4 luni și mă intersectez cu aceiași indivizi care aveau acum aceeași frizură. Poate că ar fi meritat să-i intreb de ce au aceeași coafură. Probabil au aflat că e „cool” să îți aranjezi părul în acel fel.
Am continuat dezvoltarea mea lucrând la corpul meu. Eram complexat de faptul că am încheieturile prea subțiri și eram prea slab. La înălțimea de 1,78 oscilam între 62- 63 de kg și am făcut următorul pas pentru a crește în greutate. În cercul de prieteni din acea perioadă era un tip foarte experimentat cu sala care m-a învățat pas cu pas ce am de făcut. În câteva luni am ajuns la 71-72 de kg. Bineînțeles că acest lucru a fost realizabil datorită orelor suficiente de odihnă, suplimentelor și a programului strict de antrenament.
M-am lăsat de sală luni bune după care m-am apucat de Kyokushin. Era perioada în care K1 era la modă și eram foarte puțini din România care știam de existența MMA și a competiților Pride sau UFC. Din păcate, de la un moment dat cel care ne antrena nu se mai putea ocupa de noi, iar antrenamentele au devenit prea lejere, ceea ce m-a făcut să renunț la acest sport după câteva luni. Am ajuns la 73-74 de kg. Oarecum îmi îndeplinisem obiectivul. Mă simțeam în formă și eram bucuros de rezultate.
O altă distracție, pe lângă chefurile din cămin sau ieșirile în oraș, au fost jocurile în rețea. Am jucat foarte mult jocuri de strategie și anume Age Of Empires 2. Erau cele mai productive discuții cele de după joc, unde analizam fiecare ce am făcut bine și ce am greșit. Îmi este dor de acele momente…
Între timp pasiunea pentru a fi mai bine îmbrăcat a prins contur. Deși nu eram în direcția bună. Sunt convins că fiecare bărbat încearcă să fie atent la felul la cum se îmbracă, dar probabil că nu se străduiește suficient, nu are cunoștințele necesare sau apelează la prietenii care știu puțin mai multe decât el.
Când faci parte dintr-un grup și nu ai nimic de zis, dar dintr-o dată ieși în evidență nu mulți vor accepta acest lucru. Am simțit acest fenomen pe pielea mea pentru că au început glumele și ironiile. Eram într-un club și la un momentat dat vine un tip din gașcă și îmi spune: „Unde îți sunt chiloții de SuperMan?” l-am bătut ușor pe umăr și i-am răspuns că nu mi-am dorit să fiu mai elegant decât el.
Într-o altă seară am avut o altă conversație cu același tip:
„- De ce porți cravată?
-Suntem la un eveniment special la această zi de naștere.
-Ai dreptate!”
A fost ultima conversație despre acest subiect cu persoana respectivă. Aveam pregătit răspuns pentru aproape orice deoarece știam că urma să fiu „atacat” verbal dacă purtam ceva cu care ei nu erau obișnuiți.
Eram pregătit să îmi fac noi prieteni pentru că nu mă mai regăseam între ei. Probabil m-a ajutat și vârsta, dar ce sens are să stai într-o gașcă, atunci când ești de fiecare dată luat peste picior și nu ai ce învăța de la ei?
Pe de altă parte, aveam un mare avantaj față de trecut: dintr-o dată atrăgeam atenția femeilor fără să scot un cuvânt, și asta a fost o atenție de care m-am bucurat în anii ce au urmat.
Dintre lucrurile care s-au schimbat în acea perioadă, pe lângă vestimentația mea a fost și mentalitatea publică, generală. Mulți bărbați voiau să-mi „împrumute” pălăria sau cravata pe care o purtam în club. Vă voi povesti data viitoare despre cei mai importanți pași ai mei în lumea stilului și cum mi-a influențat această pasiune celelalte aspecte ale vieții.
Până data viitoare,
Laszlo Nagy.
