*Disclaimer: prin ‘haine scumpe’ nu înțeleg neapărat ‘haine calitative’. În acest articol mă refer la magazinele cu haine de calitate care au un preț mai ridicat.
Simți că ți-e rușine sau chiar frică să intri în magazinele cu haine scumpe? Sau, dacă intri, nu vorbești cu vânzătorii, ci cauți să ieși cât mai repede, pentru că te simți jenat, ca și când nu ți-ar fi locul acolo? Poate că ești la extrema cealaltă și ai o atitudine disprețuitoare față de acele magazine, considerându-le prea scumpe, chiar de fițe. Indiferent de situație, dă-mi voie să-ți spun că te înțeleg perfect și că nu ești singurul. Știu foarte bine prin ce treci, pentru că am trăit ambele fenomene la un moment dat. Te asigur că sunt mulți alții ca mine și ca tine, care au trecut sau trec prin aceeași situație.
Ți-e rușine să intri în magazinele cu haine scumpe?
Îmi amintesc că era un timp când îmi era rușine și să mă uit în vitrinele magazinelor cu haine mai scumpe, ce să mai vorbim de a intra… îmi doream foarte mult să intru și să admir acele haine impecabil croite, din materiale de calitate și atât de speciale. Îmi doream să le pot avea, dar când le vedeam prețurile, simțeam o durere în inimă, știind că nu voi putea să le cumpăr prea curând. Tânjeam după acele cămăși, acei pantaloni și acele pulovere de calitate.
În sinea mea se dădea o bătălie continuă atunci când treceam pe lângă aceste magazine. Pe de o parte, îmi doream foarte mult să intru și să admir acele haine, și bineînțeles să le cumpăr. Dar, pe de altă parte, știam că nu mi le permit, și simțeam că nu mi se cuvine să intru în acele magazine. Eram convins că acolo intră doar oamenii cu bani sau “copiii de bani gata.”
După o vreme, aproape că am renunțat la idee, și am încercat să ignor acele magazine, ascunzându-mă după cea mai la-ndemână scuză pe care o aveam: “oricum sunt mult prea scumpe, au prețuri umflate, și doar fițoșii cumpără din astfel de magazine…” Și au trecut câțiva ani până să intru din nou, realmente interesat, într-un astfel de magazin. Dar ce s-a întâmplat? Ce m-a făcut ca, după câțiva ani, să pot intra într-un astfel de magazin, ca și când am făcut asta dintotdeauna? Oare m-am îmbogățit peste noapte? Am devenit și eu vreun fițos?
Adevărul este că, în acești câțiva ani, am lăsat deoparte stilul și nu m-am concentrat foarte mult pe dezvoltarea în acest domeniu. Începusem în liceu, în clasa a 11-a (prin 2010), să îl studiez și progresasem ceva. Apoi m-am descurajat, așa că l-am lăsat în plan secund.
Preocupările mele s-au schimbat, așa că mi-am cam ignorat stilul vestimentar. Până în urmă cu un an, când, lucrând la o agenție de marketing pe care am fondat-o împreună cu un prieten, mi-am dat seama cât de mult m-a ajutat chiar și acea puțină educație vestimentară la care m-am expus în ultimii ani de liceu. Mă uitam la alții care se îmbrăcau elegant și știam că și eu îmi doresc foarte mult să mă îmbrac așa.
M-am decis instant să îmi intensific educația vestimentară, așa că, de un an de zile, sunt într-un fel de “curs intensiv” de dezvoltare a propriului stil vestimentar. M-am educat în sistem turbo, devorând toate materialele pe care am pus mâna: cărți, cursuri, documentare, bloguri românești și din străinătate etc.
M-a apucat o sete de cunoaștere și mi-am redescoperit pasiunea pentru acest domeniu atât de frumos al stilului. Dar nu orice fel de stil, ci stilul masculin. E importantă această remarcă, deoarece, contrar multor stereotipuri, educația vestimentară nu te face mai efeminat, ci îți accentuează caracteristicile masculine. Dar despre asta vom vorbi într-un alt articol.
Am comandat una dintre cărțile scrise de Laci, și am citit-o în 2 zile. Înțelegeam perfect conceptele, care erau foarte bine explicate. Se vedea că omul acesta a trecut prin același proces și știe foarte bine ce vorbește. Am păstrat legătura, și, după vreo 5 luni de când am vorbit prima dată, mi-a lansat invitația de a scrie pe blog alături de el. Bineînțeles că am acceptat cu încântare, iar primul articol scris de mine chiar s-a bucurat de succes. A fost o mare bucurie să pot ajuta și eu, la rândul meu, pe alții, la fel cum și alții m-au ajutat pe mine la un moment dat.
În această perioadă, nu numai că m-am educat teoretic din punct de vedere vestimentar. Am și experimentat foarte mult, și am început să-mi construiesc o garderobă versatilă și aerisită, formată doar din elemente de calitate. Pentru prima dată în viață am putut spune că am o garderobă și nu doar “un dulap cu haine.” Am devenit preocupat de îngrijirea hainelor și a pantofilor, am învățat cum se calcă diferitele articole vestimentare, cum se împachetează corect, și am investit în umerașe de calitate, șanuri sau perii de haine.
Dar ce s-a schimbat de am putut intra în acele magazine cu haine scumpe? M-am îmbogățit? Adevărul este că nu s-a întâmplat asta. Nu m-am îmbogățit nici peste noapte, și nici în acești câțiva ani. Nu am câștigat la loto și nici nu am moștenit vreo avere. Ce s-a schimbat a fost nivelul meu de educație vestimentară, care mi-a dat încrederea de sine necesară pentru a intra în astfel de magazine, având o atitudine corectă.
În ultimul an, când am început să înțeleg conceptele de stil, instant am început să port discuții interesante cu vânzătorii din acele magazine. Când intram în magazin, nu mă mai simțeam ca un impostor, ci ca un om de-al casei. Ei se bucură să discute cu un om care posedă cunoștințe de stil, iar mie îmi face plăcere să pot, în sfârșit, admira acele haine de calitate. Nu mă mai simt ca un outsider. Ba chiar am ajuns să și cumpăr din astfel de magazine, pentru că am descoperit principiul calității: prefer să strâng bani pe o perioadă mai lungă de timp și să investesc în mai puține piese vestimentare, dar de calitate.
Am realizat că banii mei (chiar dacă sunt strânși în 2-3 luni) sunt la fel de buni ca și banii unui “copil de bani gata” care doar trebuie să ceară părinților câteva sute sau mii de lei pentru orice își dorește. Și am ajuns la concluzia că atât vânzătorii, cât și cei care dețin aceste magazine, nu sunt niște snobi care mă privesc de sus sau mă disprețuiesc. Ei pot fi chiar niște oameni foarte prietenoși, dispuși să te ajute și să te asiste. Poate chiar mai mult decât în celelalte magazine. Asta pentru că și ei știu ce înseamnă stilul și investiția în elemente vestimentare de calitate.
De când am făcut aceste descoperiri, am prins un curaj fantastic: pot intra în orice magazin și să adresez întrebări, să inițiez discuții cu vânzătorii și să admir, în voie, haine dintre cele mai scumpe. Nu mă mai simt inferior, ca și când nu ar fi locul meu acolo. Am ajuns chiar și să ofer sfaturi unor femei aflate în căutarea unui cadou pentru prieten sau soț. E o satisfacție specială, pentru că de obicei se întâmplă invers – femeile sunt cele care ne dau nouă sfaturi de stil. De asemenea, nu trece săptămână fără să fiu întrebat de către prieteni, și nu numai, câte un sfat de stil, o sugestie de material/imprimeu/ținută etc.
Tot în acest ultim an am avut ocazia de a cunoaște un proprietar al unei fabrici de pantofi de calitate, care produce în România și vinde în mai multe țări din Europa. Mi-a descris cum, de peste 20 de ani, întreaga familie este preocupată cu producerea pantofilor și cum au angajați care au fost cu ei de la început. Și cât de mândri sunt acei oameni de munca pe care o fac. A fost un privilegiu să văd cum se fabrică un pantof de calitate, chiar aici, în țara noastră.
De asemenea, lucrând la agenția de marketing, am ajuns să cunosc oameni de afaceri (unii dintre ei sunt milionari în euro), atât români, cât și străini, care sunt pasionați de stil. Am descoperit că, deși domeniile de activitate, averea sau vârsta ne despart, stilul vestimentar ne oferă un interes comun și cu siguranță un subiect de discuție extrem de interesant.
Am un respect aparte și un sentiment de camaraderie față de alți bărbați care se îngrijesc de stilul lor vestimentar, indiferent la ce nivel se află. Îmi doresc să-i cunosc și să mă împrietenesc cu ei. Să învățăm împreună și să creștem, ajutându-i și pe alții să facă la fel și să se bucure de toate beneficiile aferente. În prezent mă bucur să aflu că Laci plănuiește mai multe proiecte interesante legate de stil, și că în 2015 vom avea acces la ele. Va trebui să-l las pe el să ne dea mai multe detalii atunci când va fi momentul, dar ce pot spune este să urmăriți cu atenție blogul, în continuare!
Dacă te-ai regăsit măcar într-o parte din povestea mea, aș aprecia dacă ai lăsa un comentariu. Comunicarea în ambele sensuri, prin comentarii, ne va ajuta cel mai mult în dezvoltarea stilului vestimentar, pe fiecare dintre noi.
Mulțumesc că ai citit până aici și te felicit că ești interesat să-ți dezvolți stilul vestimentar,
Iosif.
Cu siguranță stilul vestimentar, şi nu numai acesta, accentuează masculinitatea unui bărbat. M-am regăsit 80% în acest articol, fiind şi eu acum în ultimul an de liceu. Doar că eu,spre deosebire de tine, am o jenă în a căta pe internet articole vestimentare de calitate, implicit scumpe. Mulțumesc pentru articol, m-a făcut sa reconsider anumite lucruri.
Cu siguranță stilul vestimentar, şi nu numai acesta, accentuează masculinitatea unui bărbat. M-am regăsit 80% în acest articol, fiind şi eu acum în ultimul an de liceu. Doar că eu,spre deosebire de tine, am o jenă în a căta pe internet articole vestimentare de calitate, implicit scumpe. Mulțumesc pentru articol, m-a făcut sa reconsider anumite lucruri.
Salut, Ştefan! Mă bucur că ţi-a fost de folos acest articol!
Te cred că ai o reţinere în a cumpăra haine scumpe de pe internet. Chiar mă întreba cineva zilele trecute cum îmi dau seama dacă un shop online de haine este de încredere. Şi i-am răspuns cam aşa: Prima dată mă uit la aspectul site-ului. Un site bine făcut şi îngrijit costă mii sau poate zeci de mii de euro. Dacă mai au şi customer service prin telefon, primesc puncte bonus de încredere.
Aşadar, în primul rând, dacă au investit o grămadă de bani pentru a construi acel shop online, sunt şanse foarte mici să fie o ţeapă. Iar dacă totuşi e o ţeapă, se ajunge foarte repede la poliţie şi i se închide site-ul. Nu mai suntem în 2003-2004.
În al doilea rând, prin lege, orice magazin online are obligaţia să-ţi ofere o perioadă de 30 de zile pentru returnarea produselor, în caz că nu eşti mulţumit de ele (cred că sunt 30 de zile, dar oricum ai timp suficient), Şi să îţi returneze banii, desigur.
Iar apoi, dacă tot nu ai încredere, îi poţi testa. La prima comandă, cumperi un produs ieftin (câteva zeci de lei). Iar dacă eşti mulţumit şi capeţi încredere în ei, poţi mări sumele pe parcurs. Eu aşa am făcut, şi nu mi-am luat ţeapă până acum. Când nu mi-au plăcut produsele, le-am returnat (pe banii lor) şi mi-au dat banii înapoi.
Sper că îţi sunt de folos şi aceste informaţii. Mult succes!
De ce ar trebui sa-mi fie rusine? Nimeni nu o sa-ti spune sa iesi daca nu cumperi nimic. Si daca sunt intrebat, daca am nevoie de ceva, pur si simplu raspund ca inca nu, poate mai tarziu. Daca esti harnic si istet, poti sa cumperi ce vrei.
Bună, Maya!
În prezent nu îmi mai este rușine să intru, chiar dacă nu cumpăr. În articol am descris prin ce am trecut la un moment dat, și prin ce ar putea trece alți băieți/bărbați, în prezent.
Sunt de acord că nu trebuie să îți fie rușine, însă nu știu dacă vorbim de o alegere aici. Nici eu nu pot spune că „am ales să îmi fie rușine”, ci pur și simplu mi se întâmpla. Am vrut să aduc subiectul acesta în discuție, deoarece și alții trec prin aceeași situație. Astfel, îi putem încuraja și să le spunem că nu au de ce să le fie rușine.
Nici o data nu mi-a fost rusine cand am intrat intr-un magazin cu haine scumpe. Pot sa ma uit la ceva ce este scump nu numai ce este ieftin.
Multumesc pentru acest articol in care imi regasesc fiecare parte din mine. Imi doresc si caut sa invat multe despre vestimentatie, ce e drept nu caut mult pentru ca sunt preocupat cu munca si o fac doar in timpul liber iar tot in acest timp caut un stil anume pe care il tot caut de vreo 2 ani si nu vrea sa isi faca aparitia nicicum.
Cristian, sunt de acord că dacă ţi-ai aloca puţin mai mult timp pentru dezvoltarea stilului, ai reuşi să progresezi mai repede. La fel, şi dacă ai primi ajutor de specialitate (de exemplu, dacă ai citi o carte despre stil sau dacă ai apela la un consultant de imagine).
Indiferent de opţiune, te-aş sfătui să nu „cauţi” un stil anume, deoarece nu îl vei găsi niciunde. Ca să fii mulţumit în cele din urmă, va trebui ca stilul vestimentar pe care îl adopţi să fie al tău, unic şi personal. Nu vei fi mulţumit dacă nu te îmbraci aşa cum îţi place şi ţi se potriveşte ţie.
Ce poţi să faci este să îţi lărgeşti puţin perspectiva, privind la stilul altora, după care să iei de la fiecare ce consideri interesant. Apoi, când începi să experimentezi, vei vedea că faci anumite observaţii proprii: asta-mi place şi păstrez, asta părea interesantă, dar după ce am încercat-o, cred că mai bine renunţ la ea. Şi tot aşa.
Aici, pe blogul Stil Masculin, găseşti foarte multă informaţie de bază. De asemenea, poţi interacţiona prin comentarii, atât pe blog, cât şi pe facebook, şi vei avea de câştigat de la ceilalţi membrii ai comunităţii. Dacă porneşti de aici şi mai experimentezi, sigur vei creşte mult mai rapid.
Mult succes! :)
Interesant articol. Ma regasesc intr-o buna parte din el. Succes!
Mulţumesc frumos, Vivi He!
Eu am 21 de ani și încă îmi cumpără ai mei haine :)) Pur și simplu nu am răbdare și nu mă pasionează suficient stilul cât să-mi dau interesul. Oricum, am intrat pe site să îi demonstrez unui prieten că e ok să poți pulover peste cămașă. Și am găsit ce căutam. Și revenind la pagina principală am găsit articolul – am zis să-l citesc.
Foarte bine scris :D Nu mi-a schimbat viața sau ceva dar e scris bine.
Keep up the good job bradăr!
Salut, Dănuţ şi mersi pentru aprecieri! :)
Nu e întotdeauna despre a schimba vieţi, deşi uneori chiar este. De cele mai multe ori e despre a oferi informaţii utile băieţilor şi bărbaţilor care au nevoie de ele.
De asemenea, nu e nicio problemă dacă nu eşti pasionat de stil. Ce scriem aici pe blog poate fi de folos oricui, pentru că noi toţi ne îmbrăcăm şi uneori mai găsim un pont sau un argument, cum a fost cazul tău acum.
Frumos! Bravo si success in continuare, plus la cat mai multe articole de calitate!
Si eu sunt in aceasi situatie… si nu am reusit sa scap de aceasta idee. :( in unele magazine vanzatorii nici nu dau atentie vizitatorilor pentru ca stiu ca in mare parte au venit doar ca sa se uite. cred eu
Mie inca mi-e rusine … dar dupa acest articol am prins incredere si curaj. Multumiri!
Sincer si eu intram cu o oarecare jena intr-un magazin cu preturi putin mai mari ca si in magazinele mai de rand ca sa zic asa(HM, Zara) deoarece nu imi placea sa ma uit la haine, sa le deranjez si sa nu cumpar nimic. Sunt curios sa imi exemplifici cateva astfel de magazine pe care le consideri tu scumpe.
Salut, moro!
Deși acum am alte opinii, la momentul în care îmi era rușine să intru în magazine, consideram scumpe magazine precum Massimo Dutti sau Ego Men Fashion’s Concept. Sau atelierele private de Made to Measure în care nu îndrăzneam să pășesc. Desigur, asta era doar percepția mea de atunci. Acum știu suficient încât să prefer să plătesc mai mulți bani pentru ceva de calitate.
Sper că ți-am răspuns la întrebare,
Iosif.
Mulțumesc, Lucian!
Cu plăcere! Partea bună este că odată ce suntem mai bine pregătiți, prindem mai mult curaj și încredere atunci când mergem în magazine. Ne bazăm pe cunoștințele noastre, nu pe sfaturile vânzătorilor.
Salut, Andrew!
Dacă un vânzător nu dă atenție oamenilor care intră în magazin, atunci e responsabil în mare parte pt faptul că oamenii doar se uită și nu cumpără. Faptul că în mare parte oamenii doar se uită când intră într-un magazin, e un fenomen cât se poate de normal, iar ei se așteaptă la asta. E responsabilitatea vânzătorului să te îndrume și să îți ofere soluții la probleme, în limita bunului simț și a stocului disponibil (a se citi, fără să încerce să îți bage ceva pe gât, de care nu ai nevoie).
Uite cum am scăpat eu de presiunea asta de a cumpăra și de rușinea pe care o simțeam când intram doar ca să mă uit: în loc să mă mai gândesc că a cumpăra haine înseamnă să intru în magazin și să plătesc, am început să mă gândesc că a cumpăra haine este un proces mai lung. Studiez prima dată, văd ce am nevoie, apoi merg și caut prin magazine ca să văd dacă ce au ei de oferit se potrivește cu ce am eu nevoie. Apoi iau magazinele la rând și caut. Observi că acum eu sunt cel care îi evaluează pe ei și nu invers? Asta e foarte normal. Ei sunt acolo să îți ofere ție ca și client un serviciu și produsele lor. Tu ești cel care plătește, deci ai ceva de spus. Iar asta se aplică și la magazinele mai scumpe. Banii tăi sunt la fel de buni ca banii oricui.
Oricum, din experiența de până acum, oamenii din magazine sunt destul de deschiși și prietenoși, iar frica și rușinea pe care le simțim sunt mai degrabă în mintea noastră. Quick tip: folosește-te de informațiile pe care le citești pe blogul Stil Maculin ca să inițiezi discuția cu vânzătorii. Când intri în magazin, întreabă-i dacă au tricouri henley sau dacă au sacouri cu rever ascuțit. Întreabă-i despre un detaliu. Astfel, pe lângă că le testezi cunoștințele, îi și ajuți să își intre în rolul de ghizi vestimentari. Nu trebuie să îi vezi ca pe niște indivizi distanți și reci. Baftă!
Iosif.
Salut, Jared!
Înțeleg foarte bine despre ce vorbești. Și pentru mine, răbdarea a fost și este una dintre cele mai dificile lecții pe care a trebuit să le învăț. Un lucru pe care mi l-a spus și mie cineva și m-a ajutat într-o situație asemănătoare, a fost să continui și să am încredere că voi reuși până la urmă. Chiar dacă durează mai mult timp. Nu trebuie să am totul din prima. Mă pot simți foarte bine și pe parcurs, în timp ce îmi construiesc garderoba.
Indiferent de cât de greu este sau de cât timp durează până vei avea o garderobă cuprinzătoare, gândește-te că progresezi mereu și că ai respectul oricărui bărbat care și-a dezvoltat stilul, iar acum se îmbracă impecabil.
Hang in there!
Iosif.
starea de disconfort cand intri intr-un asemenea magazin este accentuata si de sentimentul ca ai intrat la alt film…tu vrei ,dar atitudinea si banii au rostul lor si sa fim seriosi o pereche de pantofi de cateva mii de euro nu o porti in autobuz….sau cumperi un costum in aceeiasi bani….nu prea este nici extrema romaneasca rentabila daca ramanem la nivelul de a avea masina sau pantofi mai scumpi ca si casa……prioritatile stau in educatie nu in sentimentul de a dobandi ceva cu orice pret !
Cum naiba sa iti fie rusine sa dai ochi in ochi cu un VANZATOR? o meserie care o poate face si cel mai incapabil om de pe pamantul asta,singura diferenta dintre non stopul de la coltul strazii si magazinele scumpe e aspectul fizic+o limba straina.
A fost un articol in primul rand bine structurat pe capitole iar in cel de al doilea rand unul prin care ti-ai exprimat sentimentele fata de vanzatori,producatori. Nu a existat decat o nelamurire legata de acest articol : Ai inceput singur si inconstient fiind sa iti modifici si apreciezi stilul sau ai "studiat" daca pot spune asa diverse stiluri astfel creandu-l pe al tau?
Multumesc!
Multumesc!
Salut!
Imi place sa intru si sa citesc de fiecare data postarile tale,keep up the good work!
Chiar mă bucură faptul că am dat de blog-ul tău, pt că îmi place calitatea și bunul gust în materie de vestimentație, iar cu ocazia asta o să trec și eu peste hopul asta, dacă pot să-i spun așa, în a intra în acele magazine extravagante, ca să le zic așa…. Cu respect pt ceea ce faci, și la cât mai multe articole….
Mersi pentru aprecieri, Ovidiu! Mă bucur să aflu că ți-ai făcut curaj! Mergi înainte pentru că ai doar de câștigat!
Mersi, Teddy! Mă bucur!
Cu plăcere, Bogdan!
Salut, Cristi! Iosif sunt. Mersi pentru aprecieri, dar și pentru întrebare!
La început am privit la foarte multe imagini de pe internet sau din filme, ca să îmi fac o idee despre ce mi-ar plăcea. Priveam la personajele mele preferate din filme sau pe bloguri de stil, și îmi notam de fiecare dată când vedeam o ținută sau un articol vestimentar care îmi plăcea. Apoi mergeam în magazine pentru a le proba, prima dată, fără să cumpăr. Astfel nu puneam presiune pe mine, și îmi dădeam seama și dacă mi se potrivește cu adevărat.
Foarte mult m-a ajutat când învățat o serie de principii de stil, dintr-o carte scrisă de Laci – fondatorul comunității Stil Masculin. După ce le-am înțeles am căpătat o mult mai mare încredere de sine și atunci am putut spune că mi-am format propriul meu stil.
Sper că ți-a fost de folos răspunsul meu.
Buna! Adept al stilului la orizont :) Imi plac mult articolele tale. Totusi, am avut mereu o dilema… prin modul in care ma imbrac, se intampla adesea sa mi se zica fie: ,,wow, ce fain te-ai imbracat!,, , fie sa se faca glume gen:,, nu ti-a fost rusine sa iesi din casa imbracat asa?,, (continuare- ,, adica nu e foarte naspa, dar hmm….) – aceste remarci venind de la persoane diferite fata de aceeasi tinuta( de exemplu: sacou, adidasi, dar mai mult spre stil casual decat sport, tricou cu imprimeu, pantaloni cu structura- chiar imi placea efectul vizual creat<<bej si nuante de albastru>>, dar am sfarsit prin a da sacoul jos din pricina nesigurantei). Intradevar, imbracamintea imi este de cele mai multe ori apreciata fata de persoanele cu simt stilistic, dar eu nu pot spune ca ma imbrac pentru mine, ci pentru a atrage atentia si a-i impresiona pe cei din jur. Dar nu imi iese mereu, lucru ce ma nemultumeste si ma face destul de nesigur pe tinutele mai ,,neconventionale,, . Ai trecut si tu prin astfel de framantari? Ce ,,strategie,, psihologica urmezi spre rezolvarea acestei probleme? ( baiat-liceu)
Buna! Adept al stilului la orizont :) Imi plac mult articolele tale. Totusi, am avut mereu o dilema… prin modul in care ma imbrac, se intampla adesea sa mi se zica fie: ,,wow, ce fain te-ai imbracat!,, , fie sa se faca glume gen:,, nu ti-a fost rusine sa iesi din casa imbracat asa?,, (continuare- ,, adica nu e foarte naspa, dar hmm….) – aceste remarci venind de la persoane diferite fata de aceeasi tinuta( de exemplu: sacou, adidasi, dar mai mult spre stil casual decat sport, tricou cu imprimeu, pantaloni cu structura- chiar imi placea efectul vizual creat<<bej si nuante de albastru>>, dar am sfarsit prin a da sacoul jos din pricina nesigurantei). Intradevar, imbracamintea imi este de cele mai multe ori apreciata fata de persoanele cu simt stilistic, dar eu nu pot spune ca ma imbrac pentru mine, ci pentru a atrage atentia si a-i impresiona pe cei din jur. Dar nu imi iese mereu, lucru ce ma nemultumeste si ma face destul de nesigur pe tinutele mai ,,neconventionale,, . Ai trecut si tu prin astfel de framantari? Ce ,,strategie,, psihologica urmezi spre rezolvarea acestei probleme? ( baiat-liceu)
Chiar am avut ce citi, sincer! Articolul mi-a starnit interes inca din prima clipa, dar din nefericire as fi preferat sa-l citesc mult mai devreme.
frumos si de ajutor articol , si cred ca multi ne regasim in acea situatie de jena ……
si chiar daca suntem constienti de aceste informatii si frici… avem nevoie sa o mai citim odata sa fim motivati sa scapam de ele.
Felicitări pt articol este unul reușit poate ai putea da si mai multe detalii legate de stilul masculin si ceva recomandări de cărți sau articolele acest subiect
Am citit cu deosebită atenție articolul și mă regăseam până nu demult în ipostazele prezentate mai sus de tine. Mi-aduc aminte că deseori catalogam un magazin cu haine de calitate drept un magazin pentru snobi, pentru oameni cu potențial financiar care cumpără articolele vestimentare fără să cunoască anumite reguli de stil fără să mai vorbesc de calitatea unei piese și materialul din care este croită piesa respectivă. Eram rușinat de faptul că nu sunt la un nivel așa de înalt încât să mă plimb printre hainele acelea scumpe. Eram conștient că nu pot să-mi permit realizarea unei ținute din prima, însă chiar și admirarea anumitor piese mi se părea stânjenitoare. Vedeam cum angajatele se uită la mine mirate și le citeam pe față „Nu are bani să cumpere dar se plimbă printre haine”. A fost o perioadă dificilă pentru mine, îmi doream să fiu încrezător în așa fel încât atunci când intru într-un astfel de magazin să las impresia că deși am bani la mine, vreau doar să admir și să-mi fac o idee despre articolele vestimentare poate chiar să le cumpăr într-un final. De când am început să fiu mai atent cu stilul meu vestimentar, am reușit să cheltui banii în mod rațional și doar pe lucruri de calitate, am economisit și am investit în calitate. Unii mă percep snob, aparent greșit. Tind să cred că este mai apreciat unul care-și etalează ditamai lanțurile de aur la gât decât un bărbat care prin stilul său își scoate în evidență masculinitatea.
Din comentariu, aproape am făcut un articol, am multe de împărtășit și citesc cu plăcere articolele de pe acest blog, consider că evoluez pe zi ce trece în materie de stil vestimentar. Invit și alte persoane să „se cultive”, dezvoltarea personală are ecouri în timp.