Oare ce au avut în comun Churchill, Picasso, Freud, Bogart? Sau Bette Davis, Walt Disney, Mircea Eliade? Nimic altceva decât faptul că toți au fost fumători de trabuc. Un accesoriu – dacă poate fi numit astfel – cu care, încet, încet, s-au identificat și care i-a facut recognoscibili și din altă perspectivă decât cea din care au devenit celebri. Trabucul a fost asociat, aproape din totdeauna, cu personalitatea accentuată, eventual rafinată, nu în cele din urmă, cu bogăția. Un trabuc de bună calitate presupune deținerea unor caracteristici. Pe scurt, cele mai importante ar fi consistența, umiditatea, țara de origine, vechimea, aspectul.
Trabucul este alegerea rafinată ?
Într-o surtă escapadă la Geneva din vara trecută, am ținut neapărat să vizitez elegantul magazin de prezentare al firmei Davidoff. Experiența aproape că m-a copleșit. Rafinamentul magazinului se integrează perfect în la fel de rafinata Genevă.
Am fost întâmpinat de un elegant domn îmbrăcat într-un costum cu tăietură impecabilă, care, vreme de 40 de minute, mi-a prezentat în special secțiunea care mă interesa: zona trabucurilor. Mi-a povesit despre țările în care se produc trabucurile de cea mai bună calitate, m-a facut să înțeleg ce anume face diferența între calitățile lor, m-a învățat cum să recunosc un trabuc bun, ce fel de trabuc să aleg pentru cafeaua de dimineață sau pentru masa de seară și multe altele pe care mi-ar plăcea să vi le povestesc, poate, cu altă ocazie, alături de o scurtă istorie a trabucului.
Esențialul experienței de la Geneva a fost faptul că am aflat că prețul exorbitant al trabucului de bună calitate înglobează în el calitatea frunzei de tutun din care este rulat, caracteristicile solului pe care crește plantația (cele mai potrivite soluri fiind cele din Cuba, Republica Dominicana, Honduras, Nicaragua), vechimea si modul de păstrare. În spatele aparențelor, lumea trabucurilor deschide un univers fascinant al cunoștințelor, al miresmelor, al gusturilor.
Nu degeaba, consumatorul de trabuc este perceput în opinia publică drept un om cu educație, cu bun gust, cu stil. El nu va fuma trabuc niciodată pentru a încerca să-și creeze o bună imagine în public, ci întotdeauna o va face numai și numai pentru propria-i plăcere. Cel care fumează pentru public, pentru a fi remarcat de către ceilalți nu a aflat, încă, ce este trabucul. Și, probabil, nu o va afla niciodată.
Consumatorul autentic de trabuc este cel care apreciază viața cu V mare și care a reușit să treacă dincolo de frivolul ei. Trabucul? O taină care poate fi descifrată.
